Din Cuib

Spune-mi cum te joci cu copilul tău, ca să îți spun cine ești!

Iată o serie de lucruri de care să ții cont, dacă vrei să susții dezvoltarea copilului tău:

Dincolo de oportunitățile pe care le oferi copilului tău, sau de jucăriile pe care le cumperi, există ceva ce este absolut important să faci, pentru o dezvoltare echilibrată.

Vorbim, așadar, de atitudinea adultului, ea este cea care face diferența dintre a fi obstacol sau a fi ajutor.

În primul rând, oferim timp. Copiii funcționează într-un cu totul alt ritm decât noi, iar orice încercare de a grabi lucrurile, va duce la frustrare, lipsa concentrării și resentimente.

Lasă copilul să se joace în ritmul lui, inclusiv atunci când vă jucați împreună. Nu încerca să grabești etapele jocului, lasă copilul să dicteze. Ține mine, când vine vorba de joacă, copilul e maestrul!

Atunci când reduci ritmul, îți poți observa mai bine copilul, dar îti vei observa și propriile gesturi, cuvinte sau stări.

Apoi vorbim de respect.  Respectul față de nevoile lui și față de ceea ce este el capabil să facă. Ți s-a întâmplat ca, stând pur și simplu, să îți observi copilul și să îți dai seama că POATE face lucruri pe care nu le știai, sau cel puțin credeai că nu le știai? Ni se întâmplă des, din cauza ritmului atât de alert în care facem lucrurile, să nu mai fim atenți la modul cum le facem.

Același lucru se întâmplă și în cazul jocului cu copiii. Sunt atât de multe jucării încât toată treaba asta se transformă ușor, ușor într-un maraton. Facem atât de multe activități, încât niciuna nu mai ajunge să fie făcută în ritmul în care este nevoie pentru a-și îndeplini scopul.

Și dacă tot am ajuns aici, să vorbim și despre numarul jucăriilor. În cazul acesta ne ajută următoarea abordare: less is more, cum ar spune românul.

Numărul mare de jucării este o problema aproape generală, pe care am întâlnit-o la majoritatea familiilor cu care am lucrat (și nu au fost puține 😊). Concluzia? Părinții cumpără mai multe jucării decât are nevoie copilul. Fiecare părinte are motivele lui pentru care cumpără atât de multe, iar aici am câteva răspunsuri la întrebarea ”de ce cumperi jucării atât de des”, date de părinții cu care am lucrat: ”cumpăr pentru că vreau să îi ofer mai mult decât am avut eu” sau ” pentru că nu vreau să se plictisească” sau ”pentru că le văd la prietenele mele cu copii și vreau să le aibă și al meu”.

 

Dacă ne uităm atent la aceste răspunsuri, vedem că ele nu au legătură cu copilul, ci cu adultul. Deci, în prima fază, vorbim de o nevoie a adultului de a cumpăra – jucării în cazul nostru. Apoi, desigur, se transforma și în nevoia copilului, pentru că el se ”adaptează” și ”copiază” modul nostru de funcționare. Voi trata subictul numărului mare de jucării și riscurile pe care le implică, într-un alt articol, asta pentru că sunt multe de spus. Acum poate doar te-am făcut să îti pui această întrebare – voi aveți prea multe jucării? E un pas important!

Nu în ultimul rând, să vorbim despre echilibrul dintre activitățile pe care le propune adultul și cele pe care le inițiază copilul. De câte ori am ocazia, vorbesc despre nevoia acestui echilibru. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, pe lângă acele activități pe care le propune adultul și pe care le pregătește el, copilul are nevoie să fie creativ, să ia decizii, să aleagă ce urmează să facă. Atunci când alege cu ce jucării să se joace, copilul face un exercițiu foarte important, care mai târziu se va vedea în viața de adult – atunci când va fi nevoie de alegeri mai „serioase”.

Așadar nu vă grăbiți să propuneți de fiecare dată o activitate copilului, lăsați-l pe el să aleagă, chiar și atunci când urmează să vă jucați împreună.

Atunci când intervenim, întrerupem, de fapt, un posibil moment de concentrare. Atunci când lucrează, copilul face ceva pentru propria sa dezvoltare. Iar noi avem un singur lucru de făcut: să TĂCEM. Da. Să nu zicem nimic. Să observăm și să nu facem nimic altceva, nici să zicem ”bravo”, nici să zicem ”ia să vad ce faci tu acolo”, nimic. E greu, nu? Poate fi, dar e nevoie să facem acest efort, de dragul copilului.

Și dacă nu? (vor zice unii)

Și dacă nu, toată munca lui va fi despre voi, despre aprecierea și părerea voastră, despre ce credeți voi și cum simțiti voi. Dar munca lui nu are nicio legătură, nici cu voi, nici cu nevoile voastre. Și uite așa le ”predăm” lecția despre cine sunt ei…sau nu sunt.

Leave a Reply