Adaptarea (după cum îi spune si numele) este perioada aceea care are rolul de a ajuta copilul și părinții să treacă la un alt nivel al relației lor.
Adaptarea nu este ”sfărșitul” legăturii speciale dintre copil și părinți, este de fapt un alt prilej în care această relație specială devine și mai puternică ( asta doar dacă trecerea este făcută blând și treptat).
Atunci când adaptarea se întâmplă în beneficiul copilului, mesajul pe care acesta îl integrează este că nevoile lui contează, părinții sunt alături de el și că legătura lor este puternică.
Dincolo de momentul propriu-zis al adaptării, copilul va lua cu el mesajul și pe viitor, în alte contexte de viață. Despre ce mesaj vorbesc? Acel mesaj că nevoile lui contează, că oamenii se ajută unii pe alții și că spațiul sigur dintre doi oameni aste acela în care putem fi noi, exact asa cum simțim să fim – de aceea este foarte important să validăm emoțiile, să leacceptăm (oricare ar fi ele), înclusiv în această etapă de adaptare.
Iată care ar putea fi pașii premergători momentului adaptarii:
- Analizează alături de membrii familiei care sunt variantele pe care le aveți. Dacă copilul are mai puțin de 3 ani, atunci ține cont de faptul că mult mai bine pentru el ar fi să râmână în mediul lui, alături de un adult ( părinte, bunică/bunic, bonă) care să îi poată susține nevoile emoționale și de conectare 1:1.
- Dacă totuși grădinița este varianta pe care o alegeți, trebuie să vă asigurați că adaptarea se întâmplă blând, oferind copilului timpul de care are nevoie pentru a se simți în siguranță cu educatorul. (asigură-te așadar că din momentul începerii adaptării și până când copilul râmâne singur acolo este suficient timp)
- Înainte de a căuta o grădiniță, pune pe o hârtie nevoile pe care le are fiecare membru al familiei (copilul, mama, tata). Care sunt valorile familiei pe care vreți șă le regăsească copilul vostru și la grădiniță?
- Informează-te de la specialiști (articole de blog, cursuri, sesiuni de consiliere) despre nevoile unui copil în această etapă de dezvoltare. Spun asta pentru că (din păcate) încă mai sunt grădinițe care merg câtre părinți cu discursuri precum ”lăsați că știm ce facem, îl puteți lăsa aici plângând, într-o săptâmână se linișteste”, punând asta pe seama experienței (asta numesc ei experiență) ”am mai făcut asta si uitați ce bine sunt copiii”. Un părinte informat nu ar mai permite astfel de discursuri și astfel acest tip de abordare ar disparea în timp.
- În baza analizei contextului și nevoilor voastre, hotărâți dacă alegeți o grădiniță de stat sau una privată. De asemenea, informarea cu privire la variantele pe care le aveți când vine vorba de metode (tradițională, Montessori, Waldorf, Reggio Emilia etc.)este foarte importantă. Dacă aveți deja lista de la punctul 3, atunci veți putea vedea cu care din aceste metode rezonați mai mult.
- Fă o listă cu grădinițele din proximiteatea casei voastre ( și care se potrivesc cu analiza pe care ați făcut-o la punctele anterioare)
- Ia legătura cu fiecare în parte și cere cât mai multe informații.Pe cât posibil, încearcă să obții cat mai curând o discuție cu educatorul (până la urmă el va fi adultul care va sta alături de copilul tău în toată acea perioadă departe de tine)
- Pune cât mai multe întrebări educatorului (cine este, de ce face ceea ce face, ce îl motivează, cum se întâmplă adaptarea, ce face atunci când copilul plânge etc). Nu, nu ești un ”părinte exagerat” dacă pui întrebări, ești doar un părinte căruia îi pasă și care știe cât de mult contează toate aceste lucruri în dezvoltarea echilibrată a unui copil.
Nu crede ca următorul scenariu este ”normalitatea”: adaptarea se intâmplă cu copilul care plânge si care este lasat de parinte in gradinita din prima zi, fara discuții. (chiar dacă el este încă întâlnit destul de des, el nu este nici normalitatea și nici modul în care copilul are nevoie să treacă prin această etapă)
- Chiar dacă acum crezi că nu ai altă soluție decât să lași copilul din prima zi acolo, încearcă să ceri ajutor, să ceri și alte păreri, de multe ori din acel moment încârcat de emoție nu mai poți vedea toate variantele posibile. O privire obiectivă din partea unei alte persoane (care să aibă și informațiile corecte) te poateajuta. De foarte multe ori am lucrat cu părinți care credeau că nu au variante, însă împreună am făcut ca lucurile să fie, până la urmă, în avatajul tuturor.
- Încearcă să faci tot ce ține de tine pentru a construi o legătură cu gradinița. Sinceritatea este cea mai bună cale. Povestește cu educatorul despre familia voastră, despre copilul vostru, cum doarme, cum mânâncă, cât a fost alăptat etc. (aceste lucruri nu vor fi folosite de educator ca sa judece ci pentru a înțelege și a ajuta mai bine copilul). Apoi pune și tu întrebări despre cum se întâmplă lucrurile la clasă, care este rutina din gradiniță, cum dorm și cum mănâncă acolo copiii.
- Faceți împreună o strategie de adaptare care să se potrivească copilului tău și familiei tale. Știu că acum unele grădinițe nu mai permit accesul părintelui în interior (din cauza pandemiei) în perioada de adaptare, dar acesta nu este un motiv pentru a face o adaptare forțată. Întreabă care sunt alternativele. Râmâi în curtea grădiniței, atata timp cât copilul are nevoie de asta. El are nevoie să învețe să se simtă în sigurață, iar asta se poate doar cu ajutorul și prin prezența unui adult care să conțină emoțiile copilului și să îl ajute să treacă prin ele (nu peste ele, negându-le sau distrăgând atenția)
Vreau să știi că orice decizie ai lua, ea poate fi ajustată pe parcurs. Dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum este benefic pentru copil și pentru familia voastră, stă în puterea adulților să schimbe acele lucruri. Copilul nu va fi afectat de aceste schimbari, din contră, va fi mai puțin bine dacă nu au loc aceste schimbari.
Știu că este un subiect greu și încârcat de emoții. Știu că nu am putut acoperi aici toate câte ar fi de zis și mai știu un lucru: că împreună putemcrește și putem învța să fimmai bine.
Dacă ești în etapa aceasta și dacă simți că ai nevoie de ajutor, #suntaici. Vezi mai multe detalii despre curs aici:
