Vad copii prin parc jucându-se cu o mașinuța, iar părintele sau bunicul întreabă: “Câte roți are mașina? Ce culoare are?” Asta nu e joacă, asta e examinare. Copilul n-are nevoie de examinări, ci de joacă.
Dr. Lawrence Cohen
Eu aș merge și mai departe și as spune că vedem aproape peste tot această ”joacă” – pe instagram, la intălnilire cu prietenii sau chiar în gradinițe. Testarea aceasta la care sunt supuși copiii vine de cele mai multe ori din teamă. Teama că nu o să fie suficient de educați, învățați, pregătiți pentru viață. Dar oare pentru ce viață îi pregătim?
Știința ne spune că anxietatea aceasta provocată de testarea permanentă nu face altceva decât să inhibe potențialul creativ al copilului. El sunt antrenați să răspundă ”corect” la întrebări care nu le aparțin, pierzând ocazia să își pună propriile întrebări.
Conceptul de joc, pe cât de simplu este el, pe atât de mult este complicat de nevoia adultului de a controla ceea ce învață copilul (justificând asta ca fiind spre binele copilului).
Nu putem nega puterea educațională a jocului, însă ideea conform căreia ”copilul învață jucându-se” e de multe ori folosită pentru a justifica modul în care adultul controlează majoritatea activităților pe care le face copilul sau chiar și modul în care le face.
Da, copilul învață jucându-se, dar jucându-se în termenii lui, motivat de însăși natura lui umană.
Peter Gray, în cartea sa Liber să înveți, descrie cele cinci trasături esențiale ale jocului, așa cum au fost ele identificate de specialiștii in domeniu, care au scris și au studiat concepul de joc, trăsături pe care le voi aminti aici, folosind câteva extrase din carte.
Jocul este o activitate liber-aleasă și independentă
Jocul este mai întâi de toate, o expresie a libertății. El este ceea ce o persoană vrea să facă. Jocul este însoțit de un sentiment de ”da, asta este ceea ce vreau să fac acum”.
Jucătorii sunt agenți liberi, nu pioni în jocul regizat de altcineva.
Jucătorii nu numai că își aleg dacă să se joace sau nu, dar ei își regizează totodată propriile lor acțiuni în tmpul jocului.
Expresia supremă a libertății în joc este libertatea de a părăsi jocul.
Jocul este motivat mai mult de mijloace decât de rezultate
Spunem că jocul este intrinsec motivat, nu motivat extrinsec (motivat de o anumită recompensă care este separată de activitatea în sine).
În joc, atenția se concentrează pe mijloace, nu pe rezultate, iar jucătorii nu caută neapărat căile cele mai ușoare pentru a atinge rezultatele.
Jocul este ghidat prin reguli mentale
Jocul îl atrage și îl fascinează pe jucător tocmai pentru că este structurat după niște reguli pe care jucătorul însuși le-a înventat sau acceptat.
Jocul este o activitate aleasă în mod liber, dar el nu este o activitate cu formă liberă. Jocul are întotdeauna o structură, derivată din regulile care există în mintea jucătorului.
A te juca înseamnă să te comporți în conformitate cu regulile liber alese. Ex.: nu așezi piesele de lego unele peste altele, la întâmplare, le aranjezi în mod deliberat conform IMAGINII TALE MENTALE despre ceea ce ți-ai propus să construiești.
Jocul este imaginativ
Se pare că modul imaginativ de gândire și abilitatea de a păstra acest mod separat de modul literal sunt aspecte înnăscute ale minții umane. Această capacitate înnăscută este o parte din capacitatea ereditară de a ne juca.
Pentru fiecare din noi, capacitatea de gândire abstractă, ipotetică depinde de abilitatea noastră de a ne imagina situații pe care nu le-am experimentat în realitate și de a raționa în mod logic pornind de la aceste situații imaginate. Aceasta este aptitudinea pe care fiecare copil o exersează în mod regulat prin joc.
Jocul se realizează printr-un mod de gândire alert și activ, dar lipsit de stres
Cei care se joacă nu doar asimilează în mod pasiv informații, răspund în mod reflex la stimuli sau se conformează în mod automat obiceiurilor. Ei trebuie să se gândescă în mod activ la ce fac. Și, pentru că atenția jucătorului este concentrată pe proces mai mult decât pe finalitate, iar universul jocului este separat de lumea reală în care consecințele contează, minea jucătorului nu este distrasă de teama de a greși.
Mintea aflată în joc este alertă, dar nu este stresată.
Pentru mai multe informații descarcă de <AICI> EBOOK-UL Gratuit – Liber la joacă
Resursele din care ne putem informa cu privire la joc sunt nenumărate, cert este că modul în care adulții înțeleg să se joace cu copii sunt de multe ori departe de a fi cu adevărat joacă.
Sunt mulți adulți care spun că aceste ”invenții” sunt efectele acestui parenting modern, în care copilul face mai nou ce vrea el, devenind asfel un ”răsfățat”. Cartea lui Peter Gray poate fi o resursă și când vine vorba de informții asupra istoriei educației și a modului în care se jucau copiii în trecut. Strămoșii noștri se pare că știau să se joace mult mai aproape de modul în care are nevoie ființa umană, indiferent de vârsta ei.
Jocul nu este egal cu învățarea, jocul cuprinde și învățare. Copilul însă se joacă de dragul jocului, iar în acest timp se și autoeducă.
Educația este ceva ce se întâmplă în plan secund pentru copil, nu pentru că ar fi mai puțin importantă, ci pentru că este atât de importantă încât doar prin joacă s-ar putea realiza.
Gabriela Hranovschi
Dacă și tu simți nevoia să știi mai multe despre joacă, învățare și creativitate, iată aici câteva resurse de unde poți începe:
- Peter Gray – cartea Liber să înveț și site-ul https://www.psychologytoday.com/us/blog/freedom-learn
- Sir Ken Robinson, poți începe cu asta https://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY
- Lawrence J. Cohen – Rețete de jocuri (de ce și cum să te joci cu copilul tău)
