Practica observării stă la baza acestei metode de educație, fiind cheia tuturor deciziilor pe care le luăm, de la ce materiale alegem pănâ la modul în care interacționăm cu copilul și ne conectăm cu el.
Cuibul este un mediu Montessori și este pregătit să susțină procesul de învățare și dezvoltarea independenței în mod natural, răspunzând nevoilor copilului din etapa de dezvoltae în care se află.
Activitățile la care copilul are acces în acest mediu vin în ajutorul copilului, aflat în proces de dezvoltare psiho-senzorio-motrică, a limbajului, încrederii în mediu și în sine. Pe tot parcursul întâlnirilor, părinții și copiii lucrează împreună, ca într-o mică comunitate, iar acesta este un exercițiu foarte bun înainte de adaptarea la comunitatea fără părinți.
Copilul, dincolo de toate, vede la adulții din jurul său cum se comportă oamenii în cadrul comunităților, cum se salutăm, cum își strâng mâna, sau cum își spun ”mulțumesc” și ”te rog”. Acestea nu sunt lecți pe care să le putem preda unui copil, ci sunt comportamente pe care le modelăm, copilul învâțându-le prin simplul fapt că le vede la noi, adulții din jurul său.